Istorie

Ce este Francmasoneria,

mica istorie

 

Nimeni n-ar putea spune cu precizie când a luat naştere Masoneria. Ceea ce este sigur însă este că se păstrează din vremuri imemoriale şi că nu a purtat întotdeauna denumirea de Masonerie. Este evident că unele şcoli vechi mistice din Egipt, Grecia şi Orientul Apropiat au lăsat o puternică amprentă pe ceremonialurile actuale, care iniţial erau nişte testări, constituiau probe ce trebuiau trecute cu succes de cei ce deveneau ulterior demni pentru această învăţătură. Se cunosc, de pildă, asemănări cu societatea fondată de Pitagora şi cu Fraternitatea lui Hermes Trismegistos din Hermopolis (Egipt), cu doctrina isiaca (Isis), cu misterele eleusine ale Greciei şi cu misterele mitraice (Mithras) ale Romei antice. În general, putem spune că breslele meşteşugăreşti medievale s-au transformat în loji operative care, la rândul lor, au devenit baza Masoneriei de astăzi.

Legendele masonice plasează formarea organizaţiei în vremea construirii Turnului Babel, şi cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomeneşte în Biblie.

Cuvintele francmason, francmasonerie reprezintă forma românească a cuvintelor free mason (limba engleză), franc maçon (limba franceză) sau frei Maurer (limba germană) care înseamnă “liber zidar” şi constituie o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care clădeau biserici, bazilici şi catedrale în Evul Mediu. În secolul al XIX-lea, apare în limba română şi sub forma farmazon care provine din cuvântul similar rusesc, însemnând “năzdravan” şi având aceeaşi origine ca şi cuvintele farmec şi farmacie (în limba greacă “vrăjeala”, “leac”).

Francmasoneria este o organizaţie ai cărei membri sunt înfrăţiţi prin idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, prin iniţierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe o carte sfântă (în general Biblia sau Coranul) şi, în majoritatea ramificaţiilor, de credinţa într-o Fiinţă Supremă, un Mare arhitect al universului. Potrivit lucrării The New Encyclopedia Britannica, Francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului Britanic, în secolul al XIX-lea.

Ritualurile masonice datează de dinaintea secolului al XVIII-lea. Practic, ritualul Francmasoneriei a fost o continuare a practicilor şi obiceiurilor instituite de muncă de zi cu zi a masonilor operativi. Accentul s-a mutat treptat, de la virtuţi practice la virtuţi morale, întrucât masonii acceptaţi începuseră să-i depăşească numeric în loji pe fraţii operativi. În masoneria speculativă incipientă nu există decât un grad până la Maestru. Abia mai târziu au fost introduse în masoneria speculativă cele trei grade cunoscute astăzi.

La începutul secolului al XVIII-lea, în Anglia luaseră fiinţa numeroase loji. Până în anul 1716, majoritatea lojilor erau compuse exclusiv din membri non-operativi. În decembrie 1716, câţiva masoni din Londra au avut o întâlnire informală. Membrii celor patru Loji s-au întâlnit din nou pe 24 iunie 1717 şi au înfiinţat prima Mare Loja. Această zi se număra printre cele mai importante date din istoria Masoneriei, deoarece atunci s-a marcat debutul Francmasoneriei moderne. Cu mici excepţii, fiecare lojă masonică regulară a primit girul unei Mari Loji, de aici concluzia că toate provin, de fapt, din Marile Loji ale Angliei, Scoției sau Irlandei. Fiecare Mare Loja are o jurisdicţie teritorială proprie sau reprezintă o anumită regiune. Fiecare stat din America este guvernat de o Mare Loja.

În istoria neamului românesc francmasonii au avut un rol determinant. În România francmasoneria este organizată sub mai multe obedienţe, mai,  grupări masonice: Marea Lojă Naţională Unită din România, Marea Lojă Naţională a României, Marea Lojă Naţională din România, Marea Lojă Simbolica Româna, Marea Lojă Feminină a României, Marele Orient al României, Dreptul Uman din România, etc.

În 2013, există aproximativ 9500 de francmasoni români, dintre care majoritatea “regulari” și restul “liberali”. Pe lângă şi printre acestea, există cercuri mai restrânse, “gradele superioare”, care îşi iniţiază membrii în cunoaşterea mai profundă a simbolisticii şi a istoriei esoterice şi spirituale a omenirii.