Din CONSTITUŢIE
Promulgată în anul 1880 şi reformulată în anul 1997
Francmasoneria are ca fundament esenţial credinţa în Dumnezeu, o Fiinţă Supremă, prezentată sub numele de Marele Arhitect al Universului.
Principiile sale se concentrează în două maxime: „Cunoaşte-te pe tine însuţi” şi „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”
Francmasoneria este o asociaţie liberă, de oameni independenţi, care nu depind decât de propria lor conştiinţă, care se angajează să pună în practică un ideal de pace, de iubire si de fraternitate.
Francmasoneria are ca scop perfecţionarea morală a umanităţii şi propagarea unei adevărate filantropii prin utilizarea de uzanţe şi forme simbolice.
Ea impune tuturor adepţilor săi respectul opiniei celorlalţi şi le interzice orice discuţii politice sau religioase, pentru a constitui un centru permanent de uniune fraternă în care domneşte o perfectă armonie de gândire.
Francmasonii se adună în locuri numite Loji pentru a lucra ritualic, cu zel şi asiduitate, unde nu trebuie să admită decât bărbaţi majori, de o reputaţie ireproşabilă, oameni de onoare, loiali şi discreţi, demni din toate punctele de vedere de a fi Fraţii lor.
Ei învaţă în Lojă să-şi iubească Patria, să se supună Legilor acesteia şi să respecte autorităţile constituite, să considere munca o datorie esenţială a fiinţei umane, care o fortifică şi o face mai bună şi, în consecinţă, să onoreze munca sub toate formele sale.
Francmasonii pot face prin cuvinte, prin exemplu, prin scrisuri, orice propagandă utilă, sub rezerva secretului masonic; ei trebuie să-şi amintească faptul că un Francmason are datoria să-şi ajute şi să-şi protejeze Fraţii, chiar cu prețul propriei sale vieţi; să păstreze faţă de toţi şi în pofida tuturor, calmul, reflecţia, într-un cuvânt, să manifeste stăpânire de sine, indiferent de circumstanţele existenţei sau activităţii sale.